Alex Gherghina, comandant: “După ridicarea restricțiilor, companiile vor încerca să își atragă cât mai mulți pasageri prin oferte cât mai bune”

Alex Gherghina, comandant, a oferit un interviu exclusiv pentru doinitaoancea.ro! Cum e viața unui pilot, ce temeri are, ce greutăți sau ce înseamnă un zbor pentru el, dar și multe alte lucruri despre aviație, aflați în rândurile de mai jos!

Reporter: Pilot sau aviator – cum să vă spun? Nu întreb întâmplător. Un articol intitulat ”Pilots Versus Aviators – Do you pressure the controls or move them?” și publicat în revista de aviație Plane & Pilot analizează diferențele fundamentale dintre două stiluri de pilotaj: unul cu finețe vs. altul mai „sacadat”.

Alex Gherghina: Atât timp cât vorbim despre aviația comercială toți suntem piloți, aplicăm cunoștințele acumulate și practicile standardizate pentru siguranța pasagerilor, suntem niște tehnicieni ai zborului și respectăm regulile. Aviatorul însă, este acel pilot, îndrăgostit de zbor, care face corp comun cu avionul său, îl simte și are șansa de a împinge limitele acestei relații om-mașină, nefiind restricționat de reguli.

Așadar, aviator este un fel de a fi, care nu se rezumă la cât de fin controlăm avionul. Un aviator este un pilot care s-a născut cu un talent, are o pasiune pentru zbor, are libertatea de a experimenta limitele zborului și pe parcursul carierei dezvoltă niste abilități peste media celorlalți piloți. Nu este suficient să fii un bun teoretician sau mânuitor fin al manșei sau doar să te autointitulezi aviator. Este un cumul de toți acești factori.

Cel mai ușor poți deveni aviator începând ca pilot militar sau de acrobație, când ai libertatea să împingi limitele personale și ale avionului cu scopul de a evolua. Cam toți piloții de la începuturile aviației puteau fi numiți aviatori, ei înfruntând necunoscutul în căutarea unor soluții și a aventurii cu riscul propriei vieți. Totuși, noi, piloții de linie, punem siguranța pasagerilor mai presus de orice dorință de a experimenta, pentru că nu cred că pasagerii din zilele noastre și-ar dori un aviator pur sânge la manșă.

Reporter: Cred că toată lumea cunoaște povestea pilotului Chesley Sullenberger care a salvat 154 de oameni, aterizând pe râul Hudson, la New York. Cum se pregătește un pilot ca să fie pregătit pentru astfel de situații?

Alex Gherghina: Incidentul de pe Hudson prezintă un cumul fericit de factori, din care a avut de suferit doar o aeronavă. Echipajul a fost de exceptie. Comandantul Sullenberger era fost aviator militar, cu experiență în aviația de înaltă viteză, unde luarea unei decizii de viață și de moarte se face înainte ca un om obișnuit să înceapă să se gândească măcar la ea. Copilotul J.Skiles era fost comandant cu experiență care a putut susține acțiunile extreme propuse de comandant, care au dus la acest deznodământ fericit. Succesul acestei operațiuni a fost facilitat și de avionul cu tehnologie ultramodernă, care, în ciuda unei situații de urgență foarte rară și de severitate ridicată, i-a ajutat pe piloți să revină la sol, iar pe pasageri să rămână în viață.

Alex Gherghina: “Momentele între cer și pământ sunt de neprețuit”

Reporter: A avea meseria aceasta a fost un vis din copilărie sau a apărut în alt moment?

Alex Gherghina: A apărut cam de când am început să aflu că pe lume există meserii și să fac diferența între ele, fiind important și faptul că aveam mulți aviatori în familie. Sunt mândru de faptul că sunt a treia generație de piloți în familia mea. Bunicul meu, Generalul Gheorghe Gherghina a fost unul dintre cei mai pasionați aviatori din generația sa. El a fost promovat la gradul de general, la vârsta de 36 de ani, fiind până în prezent cel mai tânăr general aviator din Forțele Aeriene Române.

Apoi, a urmat tatăl meu, Gherghina Aurel, ofițer militar și navigator, instructor la compania națională Tarom. Iar în rest o mulțime de unchi și mătuși care evoluează sau au evoluat ca piloți, însoțitori de zbor sau personal tehnic aeronautic și nu în ultimul rând unchiul meu, regretatul ministru Ioan Avram, care a pus bazele proiectului și a susținut fabricarea sub licență a unicului avion de pasageri din România BAC 1-11, împreună cu renumitul inginer aeronautic Henri Coandă. Într-un asemenea anturaj era greu să mă uit spre altă meserie.

Reporter: Cred că nu este nevoie să vă spun eu că multe femei sunt fascinate atunci când văd piloți. Credeți că este vorba despre frumusețea uniformei sau acea poveste din spatele poveștii – adică omul care călătorește și vede lumea, are o viață de vis fiind într-o libertate pe care cerul ți-o conferă?

Alex Gherghina: Având privilegiul de a observa mai multe generații de aviatori, vă pot spune că în ziua de astăzi multe dintre privilegiile piloților din trecut au fost îngropate odată cu apariția aviației moderne. În trecut, zborul era un privilegiu, o experiență pe care nu mulți pasageri și-o puteau permite. Aviația modernă s-a deschis către publicul mai larg, cu prețul reducerii costurilor și implicit și al beneficiilor pentru personalul aviatic. Companiile aeriene private trebuie să se lupte pentru a supraviețui într-un model de afacere extrem de complicat. Totuși, șansa ca piloții să vadă lumea, atât cât se mai poate, a rămas un real avantaj pentru dezvoltarea personală, iar momentele între cer și pământ sunt de neprețuit. Cât despre uniformă, trebuie să recunoaștem că încă arată bine!

Reporter: Ce presupune pregătirea pentru meseria aceasta?

Alex Gherghina: Pregatirea pentru meseria de pilot poate să înceapă de la vârsta de 16 ani, chiar înaintea vârstei la care putem obține un carnet de conducere auto. Cei care simt că sunt pasionați de zbor se pot îndrepta către un aeroclub. După terminarea liceului se poate opta pentru o Școală de Aviație Civilă, tot mai multe în ultimii ani datorită cererii crescute de personal Navigant, sau către Școala Militară de Aviație. Pentru ambele se susține un control medical meticulos, desigur mai complex în cazul aviatorilor militari, urmat de o testare a cunoștintelor de matematică și fizică din liceu. Pentru meseria de pilot în aviația comercială, pe parcursul școlii se face practica în zbor, se acumulează ore la manșa unor avioane de antrenament, iar teoretic se parcurg nouă materii: Legislație aeronautică, Navigație, Meteorologie, Performanțe și planificare, Cunoștințe generale despre aeronave, Comunicații, Performanțe și limitări umane, Principii ale zborului și Proceduri operaționale. După ce se susține un test final supervizat de către Autoritatea Aeronautică se eliberează o licență care folosește pentru a continua și obține autorizația de a pilota un anumit tip de aeronavă și dreptul de a fi reinstruit și retestat la fiecare șase luni până la sfârșitul carierei.

Reporter: Ce simte un pilot atunci când pășește în carlingă?

Alex Gherghina: “Pentru mine carlinga este acel spațiu fizic dintre cer și pământ”

Alex Gherghina: Greu de reprodus, dar imaginați-vă că majoritatea oamenilor care practică această meserie o fac din pasiune și cu plăcere. Pentru mine carlinga este locul unde timpul poate să curgă altfel, este acel spațiu fizic dintre cer și pământ, unde se întâmplă una dintre cele mai minunate experiențe din viața mea…zborul.

Reporter: Îmi aduc aminte de o secvență din filmul ”Up in the air” cu George Clooney, când căpitanul aeronavei îi oferă un card premium pentru numărul de mile incredibil de mare acumulat. Este un obicei pe care îl au și companiile europene? Întreb asta întrucât mi-aș dori să îmi spuneți care sunt diferențele dintre aviația europeană și celelalte?

Alex Gherghina: Aviația la bază este la fel peste tot în lume, iar recompensarea pasagerilor fideli se practică în majoritatea companiilor prin mile sau puncte acumulate prin achiziționarea biletelor de zbor. Strategia și creativitatea departamentelor de marketing face diferența între recompense însă pasagerii trebuie să știe că în ziua de astăzi siguranța zborului este o prioritate a tuturor operatorilor.

Reporter: Dacă ar fi să dați timpul înapoi și nu ați putea sub nicio formă să alegeți meseria de pilot, ce altceva ați face?

Alex Gherghina: Aici m-ați pierdut, prefer să nu înțeleg întrebarea, no comment!

Reporter: Să ne imaginăm că aveți un grup de 5 tineri aspiranți la această profesie. Trebuie să alegeți doar doi dintre ei. În baza căror criterii îi selectați și de ce?

Alex Gherghina: Entuziasmul pentru profesie și o dorință moderată de a-și etala cunoștințele, fiindcă aviația este o continuă acumulare de informații și, prin urmare, acest exces de zel în fază incipientă se poate dovedi periculos.

Alex Gherghina: “Niciodată nu voi refuza o cursă pentru motive închipuite sau superstiții”

Reporter: A existat vreodată un moment în care în adâncul sufletului ați simțit că în acea zi nu ar trebui să zburați?

Alex Gherghina: Pentru motive ce țin de siguranța zborului voi lua oricând decizia de a amâna cursa pentru puțin timp, dar niciodată nu voi refuza o cursă pentru motive închipuite sau superstiții, așa cum sugerează întrebarea dumneavoastră. Pentru mine zborul este o meserie, pe care o cunosc și o practic cu responsabilitate. Astfel de gânduri nu au ce căuta în capul unui pilot, iar în suflet nici atât.

Reporter: Când credeți că își va reveni aviația la momentul de dinaintea pandemiei?

Alex Gherghina: Cum vă spuneam mai devreme, zborul cu avionul nu mai este un lux, majoritatea oamenilor având posibilitatea de a călători. Așadar, acest obicei, odată asimilat, nu va putea fi eliminat nici măcar de pandemie. Suprimat temporar, da. Dar nu eliminat. Când nu vor mai exista restricții, oamenii își vor relua viața și vor dori să călătorească. Totuși, cu cât se amână mai mult acest moment, companiile aviatice vor acumula datorii din ce în ce mai mari, unele riscând chiar eliminarea de pe piață. Este datoria guvernelor să se asigure că acest lucru nu se va întâmpla, deoarece dispariția de pe piață a oricărei companii nu este numai pierderea acționarilor, ci este o pierdere în primul rând pentru pasageri, care vor călători mai scump dacă nu există concurența pe piață, pentru personalul care va găsi cu dificultate locuri de muncă, pentru stat care nu va mai încasa taxe și impozite și, nu în ultimul rând, pentru mediul de afaceri care nu va putea beneficia de oportunitatea de mișcare nestingherită a investitorilor. Așadar, măsurile de susținere a companiilor aviatice sunt vitale pentru un întreg lanț economic.

Reporter: Cum este viața unui pilot?

Alex Gherghina: “Viața unui pilot este anapoda și asta este bine”

Alex Gherghina: Din punct de vedere social este anapoda și asta este bine, când lumea se întoarce acasă, pilotul pleacă la muncă, dimineața când toți se îndreaptă spre muncă, el se culcă sau se bucură de ziua liberă de luni sau marți, după ce a muncit sâmbătă și duminică.

Reporter: Legat de profesie, există un vis care încă nu vi s-a împlinit?

Alex Gherghina: Profesia în sine este pentru mine un vis împlinit, prin urmare îl trăiesc cât de mult se va putea, fiind totuși constient că odată cu acumularea de experiență se acumulează și epuizarea fizică și psihică.

Fiind o meserie care trebuie să sustină necesarul personal și al familiei este greu pentru toti piloții. Fiecare se adaptează cum poate pentru a supraviețui, dar probabil fără tragere de inimă, și se bucură enorm de fiecare ocazie de a pilota avionul, oricât de rară, sau scurtă este aceasta în perioada asta.

Reporter: V-ați gândit în aceste luni să renunțati la aviație și să vă îndreptați spre altceva?

Alex Gherghina: “Acest virus COVID 19, care a întors lumea pe dos, va dispărea”

Alex Gherghina: Nu m-am gândit niciodată să renunț la aviație. Acest virus COVID 19, care a întors lumea pe dos, va dispărea, însă meseria mea va exista atât timp cât oamenii vor dori să se miște pe glob. Efortul depus pentru a ajunge pilot nu poate fi abandonat în momentul confruntării cu o situație de criză. Noi suntem antrenați să facem față situațiilor de criză așa încât nu renunțăm așa ușor.

Reporter: În ultimii ani, să călătorim cu avionul nu mai era un lux. Cum credeți că vor aborda companiile aeriene situația după această perioadă în care s-a stat atât de mult la sol?

Alex Gherghina: Cum am menționat și mai devreme, trebuie să luptăm să facem decidenții politici să înțeleagă că trebuie să supraviețuiască cât mai multe companii pentru a ține piața în mișcare, a genera cerere și ofertă. Gândul egoist că trebuie să rămână o companie sau alta, fiindcă îmi place mie să zbor cu ea, sau lucrez pentru respectiva companie, este dăunător atât pentru pasageri, cât și pentru angajați. Vom putea să zburăm ieftin numai în situația unei concurențe reale între operatorii aerieni, care se vor lupta prin preț pentru fiecare pasager în parte. Probabil că, după ridicarea restricțiilor, companiile vor încerca să își atragă cât mai mulți pasageri prin oferte cât mai bune. Rămâne de văzut când se va întâmpla asta.

Foto: Arhivă personală

Comments (2)

Sorin

Foarte frumos spus.Succes in continuare….

Iulian Pieptea

Bravo Alex ! Coerent,precis și limpede !
Exact așa este !

Lasă un comentariu

Privacy Preferences
Politica de confidențialitate
Societatea prelucreaza o serie de date cu caracter personal ale Utilizatorilor (fie ca sunt sau nu inregistrati) atunci cand utilizeaza Site-ul si/sau orice Serviciu oferit de Doinita Oancea.ro (spre exemplu cand cumparati un abonament sau participati la concursurile si/sau campaniile noastre).

Aceasta politica de confidentialitate („Politica”) descrie ce tipuri de date cu caracter personal sunt prelucrate, cum sunt acestea utilizate, care sunt optiunile dvs. in legatura cu aceste prelucrari, precum si modul in care Noi vom respecta drepturile pe care le aveti in calitate de persoana vizata conform legislatiei privind protectia datelor cu caracter personal, inclusiv Regulamentul (UE) 2016/679 („GDPR”).

INAINTE DE A UTILIZA DOINITAOANCEA.RO, SAU ORICARE DINTRE SERVICIILE NOASTRE, VA RECOMANDAM SA CITITI CU ATENTIE ACEASTA POLITICA PENTRU A INTELEGE CUM VA SUNT PRELUCRATE DATELE CU CARACTER PERSONAL.
%d blogeri au apreciat: